|
Intrare •
Inventinov •
Cercetare & SF •
Inovaţii & Invenţii •
Independenţa financiară Inventatori externi • Contact & Fotografii • Link-uri • Hartă site |
| Cercetare & SF |
|
|
|
Înapoi la cuprins Cercetare & SF 8. Demonstrarea Infinitului Maestrul extraterestru: Există Infinit? Sau şi acest cuvânt v-a fost inoculat pentru a vă manipula gândirea într-un sens convenabil unora? Să se demonstreze că Universul este Infinit. Din nou apelăm la Logica cea care nu greşeşte şi care nu poate fi manipulată. Folosim metoda reducerii la absurd. Presupunem că afirmaţia "Universul este finit" e adevarată, parcurgem demonstraţia şi dacă ajungem la o concluzie falsă, atunci rezultă opusul, că Universul este Infinit (deoarece din adevăr putem deduce numai adevăr). Acum să trecem la demonstraţie (demonstraţia e perplex de simplă, ca mai toate adevărurile). 1. Dacă "Universul este finit" (propoziţie presupusă adevarată) atunci înseamnă că undeva se termină, rezultă că are un început şi un sfârşit. Dar în Univers, conform Legilor Universale, nu există început şi sfârşit. Aceste două atribute (momente) fac parte din dualitatea care aduce confuzie dacă este absolutizată (dacă este percepută izolat, doar ca 2 elemente separate). Alte exemple de dualităţi înşelătoare: Bine-rău, bărbat-femeie, întuneric-lumină, frumos-urât, cald-rece, departe-aproape, yin-yang, şi altele. Să ne oprim puţin la dualitatea întuneric-lumină. Cele două nu pot fi separate, nu există numai întuneric, logic => dacă în Univers ar fi numai întuneric => nu ar mai fi viaţă (aici scepticii ar contra-ataca spunând că "sunt organisme care trăiesc numai în întuneric", da, de acord cu rebelii, dar Universul nu conţine doar acele forme de viaţă peste tot), şi invers, dacă în Univers ar fi numai lumină => ar dispărea Legea Universală a Ciclului (care face parte din cele 7 Legi Universale, deci din Univers şi Creaţie). Dualitatea poate fi înşelătoare deoarece unii oameni care sunt ignoranţi şi leneşi în gândire au tendinţa de a absolutiza pe rând, când o extremă când alta (exagerează, văd doar ce vor ei să vadă şi ce convine comodităţii lor => resping ceea ce ei nu înţeleg şi ceea ce nu le convine, catalogându-l ca fiind inexistent). Soluţia este Triada formată din dualitatea respectivă + al treilea element.  Acest al 3-lea element din Triadă reprezintă calea de mijloc = armonia care descrie cel mai fidel Triada. Maeştrii (iniţiaţii, oamenii evoluaţi sau alte fiinţe avansate şi deschise la minte) extrag din fiecare extremă a dualităţii câte ceva şi creează echilibrul (energia, calea de mijoc) ce pune Triada în mişcare şi o face funcţională. Calea de mijloc sintetizată astfel are energia cea mai mare. De exemplu, aţi putea să vă imaginaţi că există numai yin (o extremă a dualităţii yin-yang) în Univers (?), sau numai yang (cealaltă extremă a dualităţii yin-yang)? Yin şi yang se împletesc în al 3-lea element numit yinyang (ce le conţine pe ambele) şi care folosind energia din amândouă redă o energie amplificată reprezentând esenţa, calea de mijloc, echilibrul, armonia, energia superioară. Alt exemplu de lucru cu Triada, luăm dualitatea bărbat-femeie (două extreme, fiecare dintre ele cu nasul pe sus şi fiecare crezându-se superioară celeilalte). Când fiecare evoluează separat rezultă dizarmonie (exagerare, lipsa părţii complementare), fiecare crezând despre sine că e cel mai bun şi are cea mai mare valoare (bărbaţii cred că sunt cei mai grozavi, femeile cred că sunt cele mai importante). Însă când bărbatul îşi uneşte forţele cu femeia se creează Intregul (al treilea element, care nu este copilul cum şi-ar imagina unii grăbiţi la gară ca să nu piardă trenul) ce reprezintă unirea şi puterea celor două minţi şi a celor 2 energii pentru o evoluţie pozitivă, pentru depăşirea limitelor şi pentru Creaţie-Imaginaţie. Elementele oricărei dualităţi se supun Legii Universale a Polarităţii ("orice lucru are 2 poli, pozitiv şi negativ ...", prin lucru se înţelege nu numai ceva fizic, palpabil ci şi ceva subtil, cum ar fi energiile de diferite tipuri şi vibraţii). Dualitatea e imperfectă, Triada e perfectă. Întorcându-ne la dualitatea "început-sfârşit" se observă că ea se raportează la timp şi spaţiu (alte dualităţi nu depind de timp şi spaţiu). Dar cum în Univers nu există "timp şi spaţiu" rezultă că dualitatea început-sfârşit e falsă, e o iluzie, începutul şi sfârşitul sunt iluzii. 2. Ştim că în Cosmos există aşa numitul "vid" între corpurile cereşti. Dar conform Legii Universale a Mentalismului, "totul este spirit, Universul este mental", acest "vid" reprezintă diferite tipuri de energie (de vibraţii diferite) în funcţie de planul respectiv din Univers (fizic, astral, mental, cauzal, ...). Deci "vid" avem nu numai în planul fizic ci şi în celelalte ("vid" astral, "vid" mental, "vid" cauzal, ...). La fel şi corpurile cereşti, ele nu sunt numai corpuri cereşti fizice ci şi corpuri cereşti astrale, mentale, cauzale, ... (din materii astrale, mentale, cauzale, ...). Astfel explicate, "vid"-ul şi corpurile cereşti vă ajută să înţelegeţi mai bine şi Legea Universală a Corespondenţei ("ceea ce este jos e la fel cu ceea ce este sus", dar de o vibraţie diferită, logic, fiind materii şi energii diferite). Dacă Universul ar fi finit atunci sigur ne-am putea imagina locul unde s-ar termina el. În acest loc s-ar termina şi corpurile cereşti (stele, planete, sateliţi, asteroizi, nebuloase, constelaţii, şi altele) dar şi "vid"-ul (energiile subtile). Ce ar fi dincolo de marginea Universului (după ce se termină Universul presupus finit = "vid" + corpuri cereşti)? a. Nimic (nici "vid" şi nici corpuri cereşti) => acolo ar fi tot Univers deoarece nu s-ar putea face o delimitare clară şi logică între ceva ce există şi e finit (presupus finit = Universul) şi ceva ce nu există (nimic). Altfel spus (A), nu poţi să compari ceva ce există (Universul presupus finit) cu ceva ce nu există ("nimic-ul"). Altfel spus (B), neexistând ceva la marginea Universului (presupus finit), el s-ar extinde la Infinit (conform Legii Vibraţiei = "nimic nu stă, totul evoluează, totul este într-o permanentă mişcare şi extindere"). b. Altceva (altă materie şi alt tip de energie, vizibilă sau subtilă = invizibilă) => acolo ar fi tot Univers. Când spunem Univers ne referim la toate tipurile de materie şi energie posibile, vizibile şi invizibile (subtile), materii şi energii având diferite frecvenţe de vibraţie. Din punctele 1 şi 2 se desprinde concluzia: Deoarece am ajuns la ceva fals => Universul este Infinit. Infinitul nu începe odată şi se termină altădată, Infinitul nu începe într-un loc şi se termină în alt loc, Infinitul ESTE. Acum, după ce am demonstrat că Universul este Infinit, să amintim tabloul complet: Inteligenţa Creatoare Atotputernică Supremă numită Divinitate ESTE Infinită. Universul ESTE Infinit. Viaţa ESTE Infinită. Creaţia ESTE Infinită. Imaginaţia ESTE Infinită. Iubirea ESTE Infinită. Infinitul există şi e demonstrabil. Şi la "final" să dăm şi "pepenele de pe tort": Inteligenţa Creatoare Atotputernică Supremă numită Divinitate = Univers = Viaţă = Creaţie = Imaginaţie = Iubire = Infinit. Savurând prăjitura de "final" să revenim la o întrebare care îi macină pe mulţi: "Cine l-a creat pe Dumnezeu?". Recomandăm celor ce nu au citit articolul "Şocul viitorului va fi normalitatea" (din secţiunea Cercetare & SF) să îl parcurgă pentru a vedea că răspunsul la întrebarea de mai sus a fost dat acolo (cei ce l-au citit să îl recitescă după ce au primit "pepenele de pe tort" şi vor înţelege mai bine cu ajutorul pepenelui). Pentru ambele categorii subliniem şi în acest articol: Răspunsul la întrebarea "Cine l-a creat pe Dumnezeu" este uimitor de simplu şi de neaşteptat: NIMENI. Faţă de "pepenele" de mai sus (pe care unii l-au savurat, alţii l-au ignorat) răspunsul ăsta credem că v-a stat în ... nu cum v-aţi fi aşteptat ("în gât") ci în ... neuronii neliniştiţi şi contrariaţi. Şi ca să vă liniştim, punctăm pe linia de sosire: Ca să creezi ceva Infinit (Divinitate = Univers = Viaţă = Creaţie = Imaginaţie = Iubire = Infinit) trebuie să fii tot Infinit (cineva sau ceva finit nu poate crea ceva Infinit sau pe cineva Infinit deoarece cineva sau ceva finit nu poate controla o creaţie Infinită datorită diferenţei colosale de vibraţie). Deci creatorul Atotputernicului este însuşi Atotputernicul, cu alte cuvinte Divinitatea s-a "autocreat", de fapt mai pe înţelesul tuturor, Atotputernicul = Universul = Viaţa = Creaţia = Imaginaţia = Iubirea = Infinitul = ESTE (a se citi "Atotputernicul ESTE", "Universul ESTE", "Viaţa ESTE", "Creaţia ESTE", "Imaginaţia ESTE", "Iubirea ESTE", "Infinitul ESTE"). Divinitate = Univers = Viaţă = Creaţie = Imaginaţie = Iubire = Infinit. UNUL format din ŞAPTE care sunt UNUL şi ACELAŞI. UNUL care este dinamic (mereu în mişcare Infinită), pretutindeni, în afara timpului şi spaţiului, într-o permanentă modificare, bun, iubitor. Bucură-te şi tu cititorule că nu faci parte din "nimic" ci că faci parte din UNUL. Astfel comportă-te cât ŞAPTE dar fii ca UNUL. Toţi (ŞAPTE) ca UNUL şi UNUL pentru toţi (ŞAPTE). Aparent credeaţi că totul s-a rezolvat şi aţi scăpat de raţionamente. Dar iată că mai e ceva cu care să vă întindem neuronii la maxim, ca pe elastice (apoi le dăm drumul să plesnească de bucurie că s-au luminat). Planul fizic (lumea fizică = palpabilă = vizibilă = din materie şi energie fizică, lumea cu cea mai joasă vibraţie) e Infinit? Planul astral (lumea astrală = invizibilă = din materie şi energie astrală = cu vibraţie mai mare decât a planului fizic) e Infinit? Planul mental (lumea mentală = invizibilă = din materie şi energie mentală = lumea cu vibraţie mai înaltă decât cea astrală) e Infinit? Planul cauzal (lumea cauzală = invizibilă = din materie şi energie cauzală = lumea cu vibraţie mai înaltă decât cea mentală) e Infinit? Planul ... e Infinit? Din nou Logica ne spune că aceste planuri ale Universului ar trebui să fie finite din moment ce undeva se termină caracteristicile unui plan şi încep să se manifeste proprietăţile diferite ale planului vecin, deci există o separare clară între ele şi astfel am fi tentaţi să credem că planurile amintite sunt finite (ceea ce ar fi o mare greşeală căzând în ignoranţă). După cum stau lucrurile s-ar crede că am ajuns într-un impas al Logicii. Dar cum neuronii sunt fiinţe sociabile şi colaborează cu Imaginaţia, continuăm să împingem mai departe raţionamentul. Impasul ar fi că planurile (lumile) fizic, astral, mental, cauzal şi altele, având vibraţii diferite ne fac să le percepem ca fiind "univers-uri paralele" şi aici e capcana: • Pe de o parte, nu există mai multe "univers-uri" (am demonstrat mai sus că Universul este Infinit şi Infinitul nu are plural deoarece este UNIC). În loc de "univers-uri paralele" (cum greşit vi s-a inoculat de alţii) vă recomandăm să folosiţi expresia "lumi de vibraţii diferite" sau şi mai bine "lumi de vibraţii diferite, în acelaşi UNIC Univers". • Pe de altă parte, gândindu-le ca fiind "paralele" (ce nu se intersectează datorită diferenţei de vibraţie) avem tendinţa de a le considera separate şi deci finite (conform raţionamentului din prima parte a articolului). Pentru a ne clarifica, din nou folosim Legea Corespondenţei ("ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus", dar de o vibraţie diferită). În contextul vostru (de pământeni), "jos" înseamnă planul inferior, adică cel fizic, cel în care vă aflaţi (şi nu cel de sub voi) iar "sus" înseamnă planul imediat superior, adică cel astral. Legea Corespondenţei acţionează la fel şi dacă schimbaţi punctul de referinţă. Să presupunem că vă aflaţi în planul astral şi atunci vom avea: "Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus", dar diferă vibraţiile. "Jos" aici ar fi planul astral (deoarece am spus că vă aflaţi în planul astral), iar "sus" ar fi planul mental. Observaţi că "jos" nu are sensul fizic de "sub voi" ci cel metafizic de "plan prezent, fiind jos în raport cu planul mental, adică cu un nivel de vibraţie mai jos". Se observă că cele 3 planuri (fizic, astral, mental) se întrepătrund printr-un ciudat dar real paradox (sunt la fel, dar de vibraţii diferite, aparent sunt separate = finite, dar în realitate sunt suprapuse = Infinite, şi sunt accesibile = vizibile = înţelese doar de fiinţe compatibile = de aceeaşi vibraţie cu planul respectiv). Raţionamentul se repetă şi pentru celelalte planuri (dacă schimbaţi mereu punctul de referinţă = planul din care faceţi observaţia = planul din care aplicaţi Legea Corespondenţei). Conform Legii Corespondenţei şi conform proprietăţii de tranzitivitate (dacă x=y şi y=z, atunci x=z) rezultă că toate planurile sunt la fel (diferă doar vibraţia). Deci nu se poate ca planul fizic să fie Infinit şi planul astral să fie finit, sau planul astral să fie Infinit şi planul mental să fie finit, sau celelalte combinaţii. Ori sunt toate finite (ceea ce nu e posibil deoarece suma a mai multor lucruri finite este ceva finit şi ar rezulta că Universul, care este suma planurilor în discuţie, ar fi finit), ori sunt toate Infinite (ceea ce e adevărat). Ştim că vi s-au cam înnodat gândurile şi ca să ieşiţi din aparenta "ceaţă" aprindem xenon-ul şi zicem: Planul fizic e Infinit. Planul astral e Infinit. Planul mental e Infinit. Planul cauzal e Infinit. Celelalte planuri sunt Infinite. Toate planurile existente în Univers (şi care formează Universul) se întrepătrund (nu sunt separate), se influenţează reciproc (fac schimb de informaţii), şi reprezintă UNICUL INFINIT. Acum o să ziceţi că nu pot fi mai multe Infinit-uri. De acord, dar ca să nu fie confuzii mai luaţi o gutuie de pe tort (supliment la desert): Oricât aţi împărţi (tăia, separa) "zero" (nimic) tot zero obţineţi. La fel este şi cu Infinitul: Oricât aţi încerca să-l împărţiţi (şi să-l vedeţi = percepeţi) în planuri separate finite, veţi obţine tot Infinit (deoarece când împărţiţi ceva Infinit tot Infinit obţineţi). Am delimitat (în text) planurile de mai sus ca fiind Infinite pentru o mai bună clarificare, dar (în realitate) ele trebuie percepute ca fiind suprapuse (întrepătrunse) într-un singur Infinit (însuşi cuvântul Infinit nu are plural, e ilogic să existe mai multe Infinit-uri). Chinezii spun că "trăim într-un ocean de energie". Noi completăm şi spunem: Trăim într-un ocean de energie = Infinitul format din diferite vibraţii care se întrepătrund alcătuind aşa zisele planuri. Gândul (Imaginaţia) este UNICA formă de comunicare compatibilă cu toate planurile de vibraţie ale Universului. Gândul (Imaginaţia) este cea mai RAPIDĂ formă de comunicare depăşind cu mult viteza luminii şi pătrunzând în toate planurile de vibraţie ale Universului. Gândul (Imaginaţia) este cea mai PUTERNICĂ energie din Univers având proprietatea că poate crea VIAŢĂ. Gândul (Imaginaţia) este INFINIT. Sfârşit articol. Autor articol: Inventinov®. Locul creării şi data apariţiei articolului: undeva pe Terra - 07 iulie 2009. Expresiile, citatele, care nu aparţin Inventinov® au fost evidenţiate prin culoarea olive şi puse în ghilimele. Înapoi la cuprins Cercetare & SF
Întreg materialul din acest site este protejat prin marca Inventinov® înregistrată la OSIM
(Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) Bucureşti, cu nr. M2007/002552 din 08 martie 2007,
cât şi prin protecţie complementară, Copyright la Copyrightfrance.com (vezi certificatul de la
sfârşitul paginilor).
|
|
Intrare •
Inventinov •
Cercetare & SF •
Inovaţii & Invenţii •
Independenţa financiară Inventatori externi • Contact & Fotografii • Link-uri • Hartă site |
|
Fotografii cosmos: Telescop Hubble • Applet:
Anfy© • Fotografii: Eduard Andreas Web Design: Inventinov® • Copyright 2007 → infinit © Inventinov® = Florin Iacob |
| Site lansat: 20 martie 2007 • Site actualizat: vezi pagina de intrare |
