Vieţi anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe umane (spirit)

Inventinov^®. . . o creaţie pentru supraomul liber şi civilizat

Intrare • Inventinov • Cercetare & SF • Inovaţii & Invenţii • Independenţa financiară
Inventatori externi • Contact & Fotografii • Link-uri • Hartă site

Cercetare & SF

Înapoi la cuprins Cercetare & SF

1. Vieţi anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe umane (spirit) [+ noi aplicaţii ale vieţilor anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe umane (spirit)]

Motto, de Albert Einstein:
"Nu ai înţeles cu adevărat un lucru decât atunci când ai reuşit să-l explici bunicii".

Există sau nu vieţi anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe umane (spirit)?
Vom vedea la sfârşitul acestui articol (aşa ceva nu vă învaţă la şcoală).
Spermatozoidul uman e mic dar puternic şi cu personalitate.
El şi alte instrumente diferite ne vor ajuta să lămurim problema vieţilor anterioare şi viitoare.
Vom folosi şi logica cea ascuţită care nu greşeşte.
Aşadar Domnul Spermatozoid neastâmpărat şi cu Doamna Logică echilibrată s-au întâlnit aici şi împreună discută constructiv pentru a descoperi ceva nou.
La urmă, când se va încheia raţionamentul, vom vedea şi care sunt consecinţele acestei situaţii.
Până acolo, să ne concentrăm pe subiectul fierbinte şi inedit.
Cine citeşte acest articol ar fi tentat să zică în sinea lui:
"Ăştia nu-s normali la creier".
Parcă şi vedem cum vă pleacă mintea la plimbare.
Dar dacă scriam ceva normal mai aveaţi răbdare să citiţi?
Nu.
Ei vedeţi, tocmai de aceea citiţi pe nerăsuflate.
Aşadar, să se demonstreze (utilizând printre altele şi elemente de logică) dacă există sau nu vieţi anterioare şi viitoare ale aceleiaşi persoane (aceluiaşi spirit uman).
De ce este necesar să demonstrăm?
Voi ce credeţi?
Nu vă grăbiţi ca fotbaliştii când ratează cu poarta goală, aveţi timp să vă daţi răspunsul la această provocatoare întrebare până terminaţi de citit şi chiar după aceea.

Bun, acum că v-am liniştit şi v-am pregătit, să trecem la treabă.
În ultimii ani, au apărut multe cărţi care se bat să cucerească piaţa şi desigur cititorii.
În unele (nu dăm nume) se afirmă că există vieţi anterioare, dar pe ce bază?
Nu ştim, căci autorii nu suflă o vorbuliţă demonstrativă.
În altele (aici chiar nu dăm nume) se afirmă că nu există decât această viaţă.
Din nou ne întrebăm, pe ce se bazează?
Tot aşa, numai ei ştiu şi probabil că ţin secretul pentru egoismul lor, la ce le-o fi folosind?
Atunci dacă e secret, ce mai publică acele cărţi (informaţii)?
În altele (nici măcar aici nu dăm nume) pur şi simplu se ocoleşte acest subiect când cineva este întrebat.
Deci ignoranţă totală, beznă.
Ăştia din urmă sunt mai scuzabili, măcar recunosc situaţiile că nu ştiu, n-au auzit, n-au văzut, n-au gândit.
Observăm că nu ducem lipsă de contradicţii.
Avem de toate, contradicţii ne mai trebuia.
Şi omul atunci ce să înţeleagă de aici?
Nimic.
Dar banii deja au fost luaţi de către societatea de consum actuală, a anului 2007, ce si-a găsit păcălicii care să-i cumpere cărţile.
Păcălicii din povestea noastră rămân şi derutaţi, şi cu banii luaţi, şi cu timpul pierdut.
E bine (?), parcă nu prea.
Amar (?), da, e mai aproape de adevăr, adică de ignoranţă.
"Şi ce dacă, am încercat" vor spune unii.
Nu-i nici o problemă, "încercarea moarte n-are" spune o vorbă din popor.
Dar dacă nu vor face eforturi să se schimbe vor mai fi şi pe viitor păcălici.
Pe de altă parte, "contradicţiile duc la progres", deci nu e întâmplător că există.
Brusc, ne-am hotărât să intrăm în subiect.
Să luăm bărbatul şi femeia, deci un cuplu căsătorit (sau necăsătorit, nu contează în acest studiu, ci doar în contextul lor real, ca relaţie).
Cazul 1="DA" când ambii îşi doresc un copil.
Cazul 2="NU" când ambii nu îşi doresc un copil.
Cazul 3="DA+NU" când numai unul îşi doreşte un copil, celălalt nu.

Ar mai fi şi alte cazuri pe care le vom aminti mai târziu.
Să luăm cazul 1="DA" (ambii îşi doresc).
Aici ar fi 3 posibilităţi:
1.a. Copilul vine când se aşteaptă ei, planificat.
Aparent, ar rezulta că nu există spirit anterior, că el se formează atunci, în momentul concepţiei, prin moştenire genetică (23 cromozomi de la bărbat + 23 cromozomi de la femeie).
1.b. Copilul nu vine (cu toate că îşi doresc) din cauze fizice ale celor doi sau din alte cauze (situate în vieţile anterioare deocamdată presupuse).
La acest subpunct nu comentăm deoarece după citirea întregului articol, cei interesaţi vor trage singuri concluziile.
1.c. Copilul vine spontan, atunci când nu se aşteaptă cei doi (ei şi-ar fi dorit peste câţiva ani, într-o altă conjunctură).
Ce să-i faci, pozne de-ale celor mici.
Acum să luăm cazul 2="NU" (ambii nu îşi doresc).
Tot 3 posibilităţi:
2.a. Da, vine chiar dacă nu îşi doresc cei doi.
Este voinţa spiritului respectiv care va deveni copil şi care trebuie să-şi urmeze calea (destinul) şi-i alege pe cei doi părinţi.
La această frază se aud comentariile în contradictoriu ale bunicii de care vorbea Einstein.
2.b. Da, vine dar într-un moment nepotrivit.
Momentul nepotrivit este relativ la cei doi, dar şi aparent pentru că în unele cazuri se dovedeşte mai târziu că acel copil de fapt a schimbat în bine viaţa părinţilor (în alte cazuri mai rare a schimbat-o în rău, de exemplu, când este abandonat sau când este neglijat).
2.c. Nu, nu vine pentru că nu îşi doresc.
"Ai grijă ce-ţi doreşti pentru că se poate îndeplini" zice o şoaptă din văzduh.
Cu alte cuvinte, în contextul nostru, ai grijă şi ce nu-ţi doreşti.
Se observă că 1.a. şi 2.a. se contrazic.
Situaţia 2.a. o domină pe 1.a. adică spiritul (legat de destin) este superior fizicului (legat de moştenirea genetică).
Într-o primă aproximare, fără a argumenta prea mult şi fără a trage concluziile finale, rezultă că există vieţi anterioare pentru că ambele cazuri sunt întâlnite în viaţă.
În genetica moştenire cred oamenii de ştiinţă, iar în destin cred o parte dintre oamenii de ştiinţă (mai deblocaţi la minte) şi restul oamenilor.

V-aţi întrebat vreodată în câte feluri vine un copil pe lume?
Sau în câte feluri nu vine?
Veţi găsi răspunsul spre finalul articolului.
Aici facem o pauză să vă mai relaxaţi neuronii şi profităm de aceasta ca să introducem câteva observaţii.
Altfel spus, odihniţi-vă activ.
Oamenii de ştiinţă au demonstrat că spermatozoizii sunt produşi aproximativ în 3 luni şi pentru o cantitate (rezervă) de 8-12 livrări la domiciliu.
Asta ar însemna cam maxim 4 ejaculări pe lună, posibile aducătoare de bebeluşi.
Dar se ştie că în viaţă cuplurile au şi mai mult de 4 cascadorii amoroase pe lună.
Deci, "viaţa bate filmul ştiinţific".
Folosim un minim de logică pe care toţi, cu un minim de efort sinaptic pot să o înţeleagă.
Să presupunem că spermatozoidul a fost creat numai în scop reproductiv (propoziţie presupusă adevărată), de Marele Şef, sau pentru cei care preferă de Marea Şefă, cu toate că n-are importanţă cum denumim.
Dar vom constata că nu e aşa, spermatozoidul având mai multe funcţii.
Dacă ar fi fost creat numai pentru reproducere (propoziţie presupusă adevărată), atunci la fiecare ejaculare ce se pierde, la care nu rezultă copil, s-ar risipi un spirit (o posibilă nouă fiinţă) ceea ce ar însemna ineficienţă şi nu credem că ar fi lăsat să se întâmple asta Şeful Suprem, pentru că ar contrazice perfecţiunea lui (decât doar dacă atunci când era "mic", în "copilărie" neavând jucării, Superioru' ar fi făcut teste pe noi oamenii, apoi a uitat şi ne-a lăsat aşa, ceea ce e absurd).
Presupunerea iniţială adevărată ducându-ne la ceva fals (din adevăr nu putem deduce ceva fals - nu e permis logic), rezultă că propoziţia iniţială este falsă, adică afirmaţia "spermatozoizii au fost creaţi numai în scop reproductiv" este falsă, rezultă că spermatozoizii ăştia şmecheri au mai multe roluri:
a. Pentru plăcerea cuplului (normal, plăcerea pe primul loc, întâi distracţia şi apoi munca) ce face amor (nu sex, pentru că sexul e altceva, doar nişte organe, şi sex fac doar animalele) pentru relaxare, nu pentru reproducere.
b. Pentru eliminarea tensiunilor din corp (stress-urilor), eliminare care are loc tot când se face amor.
Femeia preia tensiunea bărbatului (prin spermatozoizi şi spermă) şi o descarcă la rândul ei prin ciclul menstrual.
De aceea, cu cât bărbatul e mai puţin stressat în viaţa de zi cu zi, cu atât femeia va avea un ciclu mai uşor şi curat (dar aici mai intervin şi alţi factori cum ar fi mişcarea celor doi în timpul lunii - sportul, alimentaţia şi altele pe care nu le detaliem aici).

c. Alt rol al spermatozoizilor este reproducerea (firesc, grijile, pe ultimul loc) dar numai în anumite condiţii care trebuie îndeplinite în acelaşi timp.
Ca şi moartea care trebuie să îndeplinească mai multe condiţii simultan pentru a avea loc, şi naşterea (viaţa umană) trebuie să îndeplinească mai multe condiţii simultan pentru a se produce.
Deci e clar că nu din orice raport sexual rezultă copil.
d. Pentru schimb de hormoni şi reglarea anumitor procese chimice şi energetice ale corpurilor celor doi actori, ea şi el.
Dacă fără plăcere şi fără copii se poate, fără eliminarea tensiunilor (deci protejarea sistemului nervos ca să nu facă buba la mansardă) nu se poate şi această funcţie este controlată automat de Monsenior Subconştient, sistemul de operare al omului, la purtător.
El funcţionează pe orice vreme, în orice loc, permanent şi pe orice platformă, şi aparent nu dă voie omului să facă prostii (da' omul tot le face şi Subconştientul le repară).
Astfel, chiar dacă cei doi din cuplu nu au porţii de amor, Subconştientul comandă eliminarea spermatozoizilor după o perioadă, prin somn (poluţii).
Valabil şi la femei care au şi ele un fel de descărcare nocturnă asemănătoare poluţiei masculine, când în urma unui vis erotic se umezesc, proces dirijat tot de sistemul de operare, Subconştientul.
La ele, Monseniorul e sub Windows, cu interfaţă grafică, deci mai frumos, mai plăcut, mai colorat, iar la ei bărbaţii, e sub Unix, deci mai arid, mai sec, mai plictisitor, dar mai direct, mai eficient.
În afară de cele 4 funcţii de mai sus, spermatozoizii mai au al cincilea rol, acela de a elimina o parte dintre toxinele alimentare din corp (aceasta este doar o ipoteză, bazată pe intuiţie, redată aici în premieră, care trebuie cercetată şi confirmată sau infirmată ştiinţific prin inginerie genetică, chimie şi biochimie).
Am văzut câteva observaţii înrudite cu subiectul nostru şi acum să ne întoarcem la logica problemei în discuţie.
Dacă 1.a. ar fi adevărată (copilul vine când vor părinţii, planificat, din voinţa lor, şi se formează doar din cromozomi, fizic, deci s-ar zice că acum debutează în echipa naţională, adică are doar o viaţă, prima şi ultima, ce plictisitor) cum explicaţi faptul că în realitate există şi alte situaţii cum ar fi 2.a. (copilul, spiritul, vine chiar dacă ei nu-şi doresc, el vine din voinţa spiritului respectiv care îşi urmează calea prin cauză şi efect) care îi anulează caracterul absolut al 1.a.?
În rezumat, presupunerea că doar 1.a. este adevărată (există o singură viaţă a fiinţei umane respective) este contrazisă de 2.a. (există un spirit cu o evoluţie anterioară, conform cauzei şi efectului).
O să ziceţi că reproducerea e la fel la toţi oamenii şi nu depinde dacă cei doi îşi doresc sau nu, deci nu e influenţată de ce vor ei.
Să admitem că am fi de acord cu dumneavoastră.

Dacă ar fi aşa, atunci ar însemna că vrem sau nu, copiii tot se nasc (sau nu).
Pentru că, nu-i aşa, nu noi controlăm procesul.
Bine, rezultă că suntem manipulaţi, controlaţi din afară, din Univers de către altcineva (sau din interior, de pe Pământ, de către guverne, prin conjunctura socială).
Dar aceasta ar trebui să se întâmple la nivel de mase întregi de oameni, ori noi ştim că nu e posibil pentru că există majoritatea cazurilor (ştiinţa şi cunoaşterea au permis acest lucru) în care copilul vine planificat (1.a.) când vor cei doi parteneri.
Deci această afirmaţie, cu controlul 100%, se exclude.
În plus, omul mai are şi liberul arbitru şi poate alege dar limitat pentru că intervine destinul.
Cineva spunea că "viaţa omului este compusă din destin, moştenire genetică şi liber arbitru în diferite procente".
Vă lăsăm pe voi cititorii să alocaţi acele procente care nu se cunosc exact.
De exemplu, un gând de bun simţ ne transmite că o variantă plauzibilă ar fi:
70% destin (cauză şi efect), 20% moştenire genetică, 10% liber arbitru.
Desigur procentele sunt relative la gradul de cultură al fiecăruia, la modul cum simte, vede şi percepe (înţelege) viaţa.
Revenind, putem spune că este un moment precis când acel spirit vine (îşi alege conjunctura, copii îşi aleg prin telepatie părinţii, nu invers) deoarece Inteligenţa Creatoare Atotputernică este perfectă şi nu ar lăsa să se risipească aiurea atâţia spermatozoizi (în cazul când aţi crede că există doar o viaţă şi că omul, copilul se formează aici, pe Pământ, 100% doar din cromozomi).
Supremul Conducător care ne surprinde mereu prin inteligenţa lui, nu a lăsat omul să depindă doar de 46 cromozomi fizici pentru că aşa cum spunea bunica, "Dumnezeu nu bea rachiu".
Deci, când a proiectat omul nu l-a proiectat ca să depindă în exclusivitate doar de partea fizică sau de o planetă (Pământ).
Omul în prostia (ignoranţa) lui de acum (martie 2007), dacă se joacă cu focul şi distruge planeta, înseamnă că specia umană dispare?
Ilogic, pentru că o creaţie controlată de Creator nu se poate autodistruge complet din interior şi din proprie voinţă.
Cu alte cuvinte, există spirite umane dincolo de aceste vieţi fizice, spirite care vor veni (se vor încarna sau se vor materializa) când vor găsi o conjunctură favorabilă pentru a-şi continua vieţile, conform legii cauzei şi efectului.
Scriitorul C. P. într-una dintre cărţile lui, demonstrează remarcabil de simplu că există Dumnezeu:
"În fiecare an pe Pământ se nasc aproximativ un număr egal de femei şi bărbaţi".
Cine controlează aceste naşteri (?), sigur e cineva cu o inteligenţă absolută, superioară nouă oamenilor.
Altfel s-ar ajunge la dezechilibre şi haos.
Chiar dacă prin absurd toţi cei 6,2 miliarde de pământeni nu şi-ar dori copii, ei tot vin pentru că "Dumnezeu nu joacă table" iar legea cauzei şi efectului creată de el nu pariază şi nici nu joacă la loto.

O componentă a copilului (în afară de cea fizică) şi anume componenta spirituală, există şi e controlată de Şefu' prin vieţi anterioare şi vieţi viitoare, cauză şi efect.
A. Să reluăm afirmaţia (despre care probabil că încă nu v-aţi format o cristalizare dacă este adevărată sau falsă) "omul are o singură viaţă, se naşte aici, pe Pământ, din părinţi, prin moştenire genetică, şi tot ce i se întâmplă în respectiva viaţă este din cauze prezente în acea viaţă fără legătură cu trecutul din alte vieţi presupuse".
Apoi să privim mai jos şi să o comparăm cu B.
B. Conform principiului că "omul este o creaţie a Creatorului" şi conform axiomei "Creatorul este perfect", ar însemna că şi "Omul ar trebui să fie perfect".
Altfel spus, omul, O, este un element dintr-o mulţime numită mulţimea tuturor creaţiilor lui C (Creatorul).
Cum C este o mulţime perfectă în totalitatea ei, atunci fiecare element din ea, deci şi O, este perfect.
O este inclus în C, C este inclus-egal în P (mulţimea Perfectă), rezultă O inclus în P (conform tranzitivităţii mulţimilor), sau altfel exprimat O aparţine lui C, C = P, rezultă O aparţine lui P (tot tranzitivitatea mulţimilor).
Dar după cum observăm în realitate, afirmaţia "omul este perfect" e contrazisă de faptul că la naştere apar oameni cu mutaţii, cu malformaţii, cu boli, cu leucemii, cu cancere, cu tot felul de afecţiuni, cu handicapuri, cu alte probleme în primii 2 ani de viaţă când omul respectiv nici nu e conştient de el însuşi.
Dacă nu e conştient, atunci e logic că nici nu poate fi el o cauză a ceea ce i se întâmplă, ci cauza vine din trecut, cu alte cuvinte dintr-o altă viaţă.
Odată (la începutul sau imediat după creaţie) într-adevăr omul a fost perfect (O aparţine lui P) dar apoi s-au întâmplat nişte lucruri şi omul a degenerat ajungând aşa cum e azi.
Nu intrăm în amănuntele acestui subiect care trebuie abordat separat şi nu o vom face aici suprapus peste subiectul de faţă.
Toate acestea denotă că spiritul respectiv vine aici cu o încărcătură cauzală din trecut care se manifestă chiar de la naştere şi pe tot parcursul vieţii până când efectele acelor cauze se consumă.
Orice eveniment legat de spiritul (omul) acela care se încarnează (naşte) atunci, nu este independent şi izolat de societate ci dimpotrivă, este strâns legat de acel mediu familial, medical, social, geografic şi alte conjuncturi cu care interacţionează tot datorită cauzelor, dar ale celorlalţi.
Astfel viaţa este o împletitură ordonată, complexă de cauze şi efecte ale spiritelor care vin în contact programat unele cu altele.
De aceea, viaţa ni se pare uneori misterioasă şi aparent de neînţeles, dar totul poate fi pătruns în profunzime prin legile universale şi în special cea invocată aici, adică legea cauzei şi efectului.

Implicaţia simplă "din observaţii adevărate, reale, deducem afirmaţii adevărate" (nu putem, nu avem voie să deducem din adevăr ceva fals) ne-a ajutat până acum în discuţia noastră complexă.
Iată că un lucru foarte simplu (implicaţia de mai sus) a pus umărul la explicarea unor lucruri complicate.
Acum comparaţi A cu B, e greu?
Mergem mai departe sau vreţi o pauză?
Bine, fără "time-out" deoarece curiozitatea nu vă lasă, aşadar continuăm.
Notăm "vieţi anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe (spirit uman)" cu VAVAF.
"Există VAVAF".
(a). Dacă propoziţia (afirmaţia) de mai sus este adevărată, rezultă că şi consecinţele ei sunt adevărate (deoarece din adevăr putem deduce numai adevăr).
De asemenea, dacă eu cred în consecinţe şi le folosesc în viaţa de zi cu zi (în realitate) înseamnă că ele mă ajută şi deci, cu atât mai mult sunt reale, adevărate.
(b). Dacă propoziţia (afirmaţia) de mai sus este falsă atunci aceasta e echivalentă cu afirmaţia adevărată că "nu există vieţi anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe (spirit uman)".
Comentarii la punctul (b):
Chiar dacă VAVAF nu există le presupun adevărate (adică ar exista) dacă şi numai dacă mă ajută în realitatea trăită.
Astfel, observ cum sunt consecinţele, asemănător cu punctul (a).
Dacă acestea (consecinţele) sunt false, atunci presupunerea iniţială (că VAVAF ar exista) este falsă, deoarece nu pot deduce din adevăr ceva fals.
Dacă acestea (consecinţele) sunt adevărate, atunci presupunerea iniţială (că VAVAF ar exista) este adevărată, din adevăr am dedus adevăr.
Dacă acestea (consecinţele) mă ajută înseamnă că sunt adevărate relativ la mine (logic nu pot fi false pentru că ceva fals, care nu există, nu mă poate ajuta).
Vreţi concluzia?
Ştim că da, pentru că tentaţia e mare.
Şi noi am dori-o dar în metafizică, ea, "domnişoara Concluzie", este duşmanul gândirii, refuzul de a mai continua să cauţi răspunsuri.
Dar ca să nu refuzăm o frumoasă şi apetisantă domnişoară, mergem cu ea.
În ambele cazuri (fie că există, fie că nu există VAVAF), acest subiect mă ajută (vezi la final aplicaţii ale VAVAF) indiferent dacă există în realitatea absolută sau nu.

Rezultă că ele există, conform principiului că "ceva ce nu există nu mă poate ajuta".
Mai simplu spus, trebuie să văd dacă VAVAF mă ajută în viaţa reală.
Pentru aceasta mai aveţi puţină răbdare până ajungem la aplicaţii.
Încetul cu încetul se fabrică ... aţi ghicit ... răbdarea.
Vă gândeaţi la oţet?
Nu e bun decât pe exteriorul corpului, în interior arde ca orice acid.
V-aţi supărat cumva că v-am întins la maxim instrumentul producător de răbdare?
Păi cum vreţi să fiţi sănătoşi?
Cu cât eşti mai inteligent, cu atât eşti mai sănătos.
Şi cu cât îţi foloseşti mai mult circuitele cu dendrite, cu atât eşti mai inteligent.
Dacă v-aţi supărat înseamnă că nu vreţi să fiţi sănătoşi.
Dacă nu v-aţi supărat, atunci e sigur că vă doriţi sănătate.
E logic, e simplu.
Observaţie:
Menţionăm că realitatea este percepută prin prisma (punctul de vedere) minţii respective depinzând de cât de evoluată este.
Suntem 6,2 miliarde de oameni pe Pământ în 2007.
Înseamnă că sunt 6,2 miliarde de puncte de vedere, deci realităţi relative la fiecare minte, mai evoluată sau mai puţin evoluată, după cât a lucrat fiecare.
Aşadar, din punct de vedere relativ, VAVAF există pentru cine le percepe.
Din punct de vedere absolut ieşim din sfera în discuţie şi nu ne-ar ajuta cu nimic pentru că nu se mai raportează la viaţa fiecărui spirit, deci este greşit din start să căutăm în afara domeniului de definiţie (viaţa umană este definită pe o mulţime finită şi cunoscută a tuturor oamenilor care trăiesc, cu valori în mulţimea finită dar necunoscută a tuturor vieţilor actuale ale oamenilor plus cele anterioare şi viitoare).
"Există VAVAF" este o afirmaţie pentru care noi căutăm valorile de adevăr "adevărat" sau "fals" (în cazul logicii aristotelice sau booleene, şi pentru logica predicativă de ordinul 1) sau "adevărat", "fals", "posibil" (pentru alte tipuri de logică, de exemplu, logica fuzzi).
În exemplul următor folosim regula de inferenţă, "din afirmaţii adevărate vechi se deduc afirmaţii adevărate noi" astfel securizându-ne modul de găndire.

Exemplu:
1. Să luăm o oră trecută.
Există viaţă anterioară în ora trecută?
Sau, poate fi asimilată ora trecută cu o mică viaţă anterioară?
Da, adică în ora trecută, de pildă, am făcut sport în aer liber.
Afirmaţie adevărată.
2. Să luăm o oră viitoare (planific).
"În următoarea oră voi citi într-o carte".
Citesc, cu alte cuvinte respect planificarea pentru ca viitorul să aibă loc aşa cum mi-am propus.
Am citit, deci evenimentul a fost real, adevărat, afirmaţia adevărată, concluzionând, există viaţă viitoare asimilată cu ora planificată, programată.
3. Repetăm raţionamentul cu 1 zi.
La fel, a trecut 1 zi şi o pot asimila cu o viaţă anterioară puţin mai mare.
Şi analog, pentru mâine îmi stabilesc programul şi-l respect, iar poimâine constat că l-am îndeplinit 100% astfel că şi mâine este o viaţă anterioară adevărată (programată).
4. Extind la o săptămână.
Bănuiţi că raţionamentul e la fel, doar că la viaţa viitoare creşte complexitatea şi planificarea se respectă sau se poate respecta într-o proporţie care depinde de liberul arbitru şi de destin (destin = legea cauzei şi efectului).
5. Extind la 1 lună, 1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani, 5 ani, 10 ani, 30 ani, 40 ani.
Aţi ghicit, este identic cu punctul 4.
În statistică, există un principiu:
Se studiază un eşantion din întreg referitor la o anumită problemă, apoi prin extrapolare (din DEX aflăm că extrapolarea este "determinarea valorii unei funcţii pentru valori situate în afara universului de valori cunoscute") se elaborează rezultatul cercetării pentru numărul total de subiecţi care formează întregul.
În cazul nostru, până acum am studiat în exemplul de mai sus, eşantionul.
Întrebarea e dacă putem aplica principiile statistice pe ceva ce nu e cunoscut, deoarece în cazul statisticii acea extrapolare se baza pe comportamente ale unor fiinţe care se ştiu că există.
Nu trebuie să fim stressaţi de întrebările la care nu avem răspuns imediat sau de asocierile nepotrivite (din cauza limitării cunoaşterii actuale a anului 2007) cum este cea cu statistica.

Confirmarea statistică va veni mai târziu când se vor descoperi principii superioare în statistica ce are şi ea o evoluţie ca orice lucru.
Am amintit în trecere principiul statistic doar ca să stimulăm teme de cercetare pentru viitor.
Vom vedea mai jos că putem argumenta şi fără statistică, deocamdată.
Aşa cum spiritul uman respectiv vine în această lume cu nişte datorii (conform legii cauzei şi efectului, fapt arătat mai sus) tot aşa, acelaşi spirit când trece dincolo (prin moartea corpului fizic, dez-încarnare) ia cu el datoriile nelichidate, neconsumate de la momentul respectiv (din nou, conform legii cauzei şi efectului).
V-aţi fi aşteptat altfel?
Desigur mai sunt şi excepţii care confirmă regula dar ele sunt rare şi le găsim doar la iniţiaţi, maeştri, supraoameni care conştientizează legile universale şi le aplică activ.
Unde aţi văzut voi la oamenii obişnuiţi decese perfecte?
Majoritatea, când îşi încheie propriile vieţi (actuale) şi pleacă în excursie dincolo, lasă multe treburi neterminate, multe semne de întrebare pentru cei care rămân.
Acum să corelăm şi cu cele două momente din viaţă, naşterea şi moartea.
Observăm datorii la aterizare când omul e "picat din cer", habar n-are ce-i cu el, dar are business-uri restante de făcut.
Observăm la decolare spre "iarba verde de acasă" (acasă = dincolo) datorii rămase, de fapt luate cu el la pachet.
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista VAVAF?
Ar însemna că acele datorii remarcate ar fi absurde, fără sens, ar contrazice legile ordinii universale perfecte stabilite de Creator, ar însemna că mai ales în ultima parte din viaţă omul respectiv şi-ar face de cap fără consecinţe, ceea ce este fals şi absurd.
Din nou plecând de la afirmaţia "nu există VAVAF" pe care am presupus-o adevărată, am ajuns la ceva fals (din adevăr am dedus falsitate ceea ce nu avem voie).
Astfel obţinem că propoziţia "nu există VAVAF" este falsă, deci acest lucru e echivalent cu "există VAVAF" adevărată.
Nişte "gică contra" (nu ne scuzăm pentru cacofonie, e permisă de folclor şi are farmecul ei) ar zice că în raţionamentul anterior şi în altele din acest articol, ne-am bazat pe legi universale, pe Creator şi pe perfecţiunea lui, dar dacă ei, aceşti "gică împotrivă", nu cred în Dumnezeu şi principiile lui, ce se întâmplă, cad toate deducţiile ca nişte castele de nisip?
Bună întrebare împotrivitoare!
Observăm că acei "gică opuşi" nu dorm, parcă îi şi vedem cum spun:
"Gata v-am blocat, nu mai ştiţi să răspundeţi".
Corect?

Oare chiar se aşteaptă cineva să răspundem?
Asta nu înseamnă că ne-am blocat.
Noi însă ştim că pământenii (în general oamenii) au o problemă cu întrebările, se grăbesc să le pună gratuit când încă nu sunt pregătiţi să afle şi să înţeleagă răspunsul.
Aşadar îi lăsăm pe "curioşii grăbiţi" să mai studieze fizica, metafizica şi mai ales ştiinţa, poate cândva, dacă vor fi destul de deschişi la minte şi la suflet vor descoperi singuri cum stă treaba cu ordinea universală.
Recapitulare:
I. (1.a.) Copilul vine când se aşteaptă ei, planificat.
II. (1.b.) Copilul nu vine (cu toate că îşi doresc) din cauze fizice ale celor doi sau din alte cauze (situate în vieţile anterioare).
III. (1.c.) Copilul vine spontan, atunci când nu se aşteaptă cei doi (ei şi-ar fi dorit peste câţiva ani, într-o altă conjunctură).
IV. (2.a.) Da, vine chiar dacă nu îşi doresc cei doi.
V. (2.b.) Da, vine dar într-un moment nepotrivit.
VI. (2.c.) Nu, nu vine pentru că nu îşi doresc.
VII. (3.) "DA+NU" când numai unul îşi doreşte un copil, celălalt nu.
Acestea şapte de mai sus sunt pentru situaţia normală cu părinţi normali (oficiali).
Mai sunt trei cazuri având ca protagonişti "părinţi neconvenţionali":
VIII. Copiii se nasc din părinţi "independenţi" (in vitro, din banca de spermă se alege "tatăl" apoi se inoculează în ovulul din eprubetă preluat de la "mamă", are loc fecundarea, apoi ovulul fecundat se implementează la o mamă purtătoare = "mama purtătoare" iar copilul este preluat după naştere de altă mamă = "mama adoptivă" care a "comandat" (şi-a dorit) copilul.
IX. Copiii se mai nasc din "taţi ocazionali", alţii decât soţii, când "mama" a făcut un adulter sau din "mame ocazionale", altele decât mamele normale, când "tatăl" a făcut un adulter (este o situaţie ca la punctul I când ambii au fost de acord sau cazul de la punctul III când ei au făcut amor dar nu ar fi vrut un copil, ulterior însă copilul este păstrat).
X. Copiii se nasc din "pseudo-părinţi" care nu au nici o treabă cu regulile societăţii sau cu alte reguli, ei trăiesc independent şi din instinct (mai mult de atât nu zicem, mai intuiţi şi voi cititorii).
Dacă aplicăm logica booleană cazurilor de mai sus vom observa că este insuficientă pentru a reprezenta corect realitatea complexă.
Şi celelalte tipuri de logică (logica propoziţională, logica predicativă de ordinul 1, logica predicativă de ordinul 2, chiar şi programarea logică) sunt limitate doar la mulţimea lucrurilor cunoscute şi la alfabetul definit peste această mulţime.

Logicile amintite nu lucrează cu intuiţia, depăşirea limitelor gândirii, anticiparea viitorului prin meditaţie, revelaţie, învăţarea prin observaţii, conexiuni interdisciplinare, extra-simţuri, toate acestea folosind informaţia subtilă, universală, necuantificată încă pe un calculator.
Sunt speranţe într-un viitor apropiat, poate doar din partea altor tipuri de logică, cum ar fi logica fuzzi, care foloseşte pe lângă dualitatea sterilă şi limitată ("adevărat"-"fals") un al treilea element ("posibil").
Consecinţe şi aplicaţii ale existenţei vieţilor anterioare şi viitoare:
La ce ne-ar folosi să ştim că există vieţi anterioare şi viitoare?
Chiar nu ştiţi?
Hei, neuroni ai imaginaţiei, gata cu vacanţa, treceţi la lucru!
Venim, venim, în câteva minute, tocmai comunicam cu prietenii noştri din alte planete pe tema jocurilor de acolo.
Copii, ce să le ceri, vor să se mai joace puţin dar vor veni imediat.
Gata, au venit, acum să vedem cum lucrează.
Neuronoşilor, vă daţi mari, iuţi şi mulţi, dar ia să vă vedem ce puteţi când e vorba de lucruri serioase cum ar fi vieţile anterioare şi viitoare.
Floare la ureche, vine răspunsul de la o neuroancă bună cu flori în păr ca să-i atragă pe ceilalţi (tot femeile pun lucrurile în mişcare).
Vocea găştii de imaginaţie:
[1]. Ia imaginaţi-vă voi oamenii că atunci când începi o activitate laborioasă, complexă şi lungă, foarte importantă pentru ceilalţi, brusc mori şi treaba rămâne baltă.
Cam neplăcut şi frustrant şi pentru acea fiinţă care a pus suflet şi nu şi-a văzut opera terminată dar şi pentru cei din jur care nu vor beneficia de rezultate.
Ei, cum rezolvaţi această problemă dacă vi se învârt roticelele?
Iniţial aţi zice că vor continua alţii.
Perfect valabil, dacă e aşa, cât de pricepuţi vor fi aceia?
Poate mai pricepuţi decât cel care a plecat dincolo, dar dacă nu?
În istoria umanităţii s-au văzut cazuri când, ori cei ce au continuat au fost inspiraţi de un spirit de dincolo, ori lucrul a fost reluat în altă zonă geografică de altă persoană, peste 20-30 ani şi dus la bun sfârşit.
Aceasta este o explicaţie şi un avantaj al continuităţii vieţii.
Deoarece Creatorul este perfect, nu lasă nimic la voia întâmplării, şi deci nici continuitatea vieţii unui om nu a fost hotărâtă să se rupă brusc şi să dispară pur şi simplu, aşa fără nici o logică.

Voi curioşii veţi întreba:
"Nu ar fi fost mai simplu ca acel om să fi fost lăsat să trăiască atât cât trebuia ca să-şi termine treaba?".
Bună întrebare.
Neuroni isteţi, faceţi voi un neurostorming!
Sir, yes sir!
Sir, permiteţi să raportăm rezultatul:
Poate că ar fi fost mai simplu, dar ce viaţa e simplă, nu e complexă?
Nu uitaţi că fiecare om face pe parcursul vieţilor lui multe fapte (acţiuni) bune sau rele, depinde de el pentru că are liber arbitru (chiar dacă limitat), fapte pe care noi le numim cauze.
Efectele se văd într-un anumit timp în acea viaţă sau în cele ulterioare.
Conform legii universale a cauzei şi efectului ("orice efect este o consecinţă a unei cauze anterioare sau a mai multor cauze" şi "orice efect poate deveni la rândul lui o cauză pentru alte efecte ulterioare") acel om a avut de respectat această lege fie că i-a convenit, fie că nu.
Legile universale nu ne întreabă dacă suntem de acord cu ele (să votăm ca în jalnicul parlament) ci pur şi simplu acţionează.
De asemenea, legile universale care guvernează Universul sunt valabile peste tot (în tot Universul), permanent, nu depind de guverne, vreme, inteligenţe create, ele sunt indestructibile, precise, simple, într-un cuvânt, perfecte ca şi Marele Şef care le-a elaborat.
[2]. Fiecare zi din viaţa unui om este o viaţă viitoare, prezentă, sau anterioară la scara mică.
Dacă azi facem un lucru, consecinţa lui (bună sau rea) se va vedea azi, mâine sau poimâine sau peste un timp (zile, săptămâni, ani, vieţi).
La fel, dacă în prezent folosesc cunoştinţe, este pentru că le-am dobândit anterior (de la părinţi prin moştenire genetică - o parte dintre ele, din viaţa actuală, din vieţile anterioare - ne amintim lucruri pe care ştim sigur că nu le-am învăţat în această viaţă).
Cum vă explicaţi (mai ales voi scepticii care nici acum nu credeţi în vieţile anterioare) că un om ştie să picteze şi să deseneze chiar dacă nu l-a învăţat nimeni în această viaţă?
Şi ştie bine, e geniu, dă clasă celor cu studii academice.
Sau cum vă explicaţi faptul că un copil ştie să lucreze cu instrumentele electronice (fără să fi citit instrucţiunile), altul face calcule matematice fără să fi învăţat la şcoală, altul compune muzică fără să ştie notele muzicale (exemplu, VanGelis)?
Recunoaşteţi că nu prea vă explicaţi dacă sunteti sceptici, spuneţi doar că au talent.
Acest cuvânt, talent, face parte din aceeaşi familie ca şi cuvintele noroc, ghinion, întâmplare, superstiţie, cuvinte atribuite de om evenimentelor sau stărilor pe care nu le înţelege (fiind ignorant) dar nici nu se prea interesează să le înţeleagă.

Nu există talent, există multă muncă anterioară care se manifestă într-un viitor ca fiind pricepere, pe care oamenii o numesc talent.
Nu există noroc sau ghinion, există doar cauză şi efect.
Nu există întâmplare sau superstiţie, există doar legi fizice şi legi universale (metafizice).
Voi scepticilor ar trebui să aveţi curajul să priviţi problema şi din alte puncte de vedere, cum sunt cele prezentate aici, nu vă temeţi că nu muşcă.
[3]. Altă consecinţă a vieţilor anterioare şi viitoare ar fi creşterea calităţii muncii.
Surprinzător?
Da, pentru că modifică mentalitatea.
Uitaţi-vă la chinezi şi japonezi.
De ce ei pot să planifice înainte pe sute de ani anumite realizări, iar noi nu?
Au cumva două perechi de testicule, două perechi de ovare sau două creiere la etaj?
Nu, (sau poate au).
Cert este că fac lucruri de calitate (nu vorbim de kitsch-uri chinezeşti ieftine, vorbim de cultura lor şi de marile realizări).
Lucrează de calitate pentru că nu se grăbesc cum o fac occidentalii.
Omule, bună dimineaţa, dacă într-adevăr vrei să faci ceva de calitate care să rămână peste ani, nu te grăbi.
Pune cât suflet, cunoaştere şi timp sunt necesare ca să iasă ceva bun, că de lucruri proaste şi făcute la repezeală e lumea sătulă.
[4]. O altă aplicaţie a vieţilor anterioare este că poţi folosi anumite cunoştinţe din trecut în această viaţă.
Trebuie doar să faci efortul de a gândi.
Cum credeţi că au descoperit inventatorii-inovatorii atâtea lucruri?
Aveţi impresia că a curs de sus, "pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă"?
Nu, oamenii aceia au muncit, au gândit, au imaginat, au preluat şi din experienţa vieţilor anterioare, şi chiar din a celor viitoare, ale lor sau ale altor oameni preocupaţi de aceleaşi subiecte, prin telepatie, întoarcere în trecut, accesarea-anticiparea viitorului prin revelaţii şi viziuni.
Da, într-adevăr, "Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în portbagaj".
[5]. Altă aplicaţie, este posibilitatea de a explica punctul 1.b. (de ce nu pot unii oameni să dea naştere la copii?).
Ştiinţa merge până la un punct (atât cât ştie ea la ora actuală, martie 2007) explicând că cei doi (sau numai unul dintre ei) sunt sterili din diverse cauze fizice (probleme de sănătate, avorturi, accidente, probleme genetice, şi altele).
Desigur, conform cauzei şi efectului, sterilitatea este o consecinţă a uneia sau mai multor probleme dintre cele de mai sus.

Dar cele de mai sus, la rândul lor, sunt efecte ale unor cauze anterioare din viaţa actuală sau din vieţile trecute, cauze de care cei doi sunt responsabili.
O faptă rea este stinsă de 12 fapte bune, dar depinde de gravitatea faptei rele, în unele cazuri grele poate fi stinsă şi prin 144 fapte bune.
Cu alte cuvinte, după ce faptele bune au loc, cauza se anulează şi astfel dispar şi efectele.
În cazul celor doi care nu pot face copii, ar putea comite o faptă bună şi să adopte unul.
[6]. Altă aplicaţie a vieţilor anterioare şi viitoare este că ştiind acest lucru, viaţa de acum nu mai este trăită în stress şi grabă, ci se pot face lucrurile pe îndelete, de calitate, pe termen mediu şi lung.
Aţi întâlnit pe unii zicând, "o viaţă am şi în aia să nu mă distrez, sau să nu fac ce-mi place?".
Voi ce spuneţi, ce minte a putut să logout-eze fraza de mai sus (?), e o minte clară, cunoscătoare, evoluată (?), sigur nu.
E o minte limitată, blocată de ignoranţă şi egoism.
Făcând lucrurile cu cap, pe îndelete, programat, vă veţi putea ocupa de evoluţia dumneavoastră pozitivă, de dezvoltare personală, cizelându-vă astfel spiritul, crescând în cunoaştere, şi ulterior învăţându-i şi pe alţii, care vor dori.
[7]. Altă aplicaţie este în înţelegerea anumitor realităţi din jurul nostru.
De exemplu, cea a înălţimilor oamenilor, priviţi la uriaşi (peste 2,10 m) dar şi la pitici (sub 1,40 m).
Chiar dacă au fraţi normali (cu înălţimi cuprinse între 1,60 m şi 1,90 m) deci din aceiaşi părinţi, ei sunt ieşiţi din grafic.
Întrebaţi un medic să vedeţi ce vă spune.
El trage pe turta lui, că e problemă genetică, sau că e ceva anormal la omul respectiv, că etcaetera, se ascunde după vişin, o dă cotită.
O fi problemă genetică, dar dacă e aşa de ce nu a fost şi la fraţii şi surorile persoanei respective că doar provin din aceiaşi părinţi?
Ştiinţa actuală (martie 2007) încă nu a ajuns să explice acest lucru.
Vor mai fi unii medici care vor afirma că atunci când l-au conceput, părinţii erau sub influenţa alcoolului sau în timpul sarcinii au consumat nu ştiu ce substanţe, sau că au fost iradiaţi şi au survenit mutaţii genetice, bla³.
Poate că ar ţine pentru câteva cazuri, dar când sunt atâtea răspândite pe tot globul cum mai argumentaţi, sau v-am blocat?
Ştiinţa medicală este limitată la acest capitol, pentru că nu cunoaşte legile universale, în speţă legea cauzei şi efectului, care determină în contextul nostru corpul mic sau corpul mare în functie de trecutul spiritului respectiv în vieţile anterioare.
Priviţi un exemplu şocant care nu ne aparţine (este preluat din literatura de specialitate, nu dăm nume ca să nu ziceţi că facem reclamă sau manipulăm ca să cumpăraţi cartea, deciziile şi căutările sunt ale dumneavoastră):
"Un om care acum are înălţime mică, într-una dintre vieţile anterioare a fost puternic, rău şi violent, a folosit forţa fizică în exces pentru a-i domina, intimida şi teroriza pe ceilalţi şi conform legii cauzei-efectului în această viaţă suportă consecinţele şi are un corp mic, firav, astfel încât nu poate face prea mult rău din punct de vedere fizic".

V-am stârnit un pic neuronaşii?
Aşa ceva nu-i învaţă pe medici în facultate, pentru că aşa ceva se poate explica deocamdată prin domenii cum ar fi logica, metafizica, inteligenţa corelată cu percepţia extrasenzorială, învăţarea prin observaţie şi altele.

2. Noi aplicaţii ale vieţilor anterioare şi viitoare ale aceleiaşi fiinţe umane (spirit)

Sus ↑

[8]. Explicarea, înţelegerea unor întâmplări anterioare folosind timpul ca instrument (deoarece la acel moment din trecut nu ştiai ce ţi se va întâmpla în viitor).
O persoană care a fost disponibilizată de la serviciu era foarte afectată pentru că acei neoameni nu au avut motive pentru gestul lor.
Noi am încurajat-o spunându-i să nu fie tristă pentru că tot "răul" e spre bine.
Apoi i-am spus:
"Vei vedea că în următoarea perioadă din viaţa ta vei cunoaşte noi oameni şi locuri care îţi vor schimba mentalitatea.
Apoi când în viitor vei da timpul înapoi până la momentul când ai fost disponibilizată, vei înţelege de ce a trebuit să fie aşa, vei înţelege că dacă ai fi rămas în continuare la acel serviciu nu ai fi avut posibilitatea să cunoşti oamenii pe care i-ai cunoscut după eveniment şi de asemenea locurile noi.
Astfel acea zi aşa zisă negativă va fi clarificată complet.
Îţi vei fi dat seama că nu ar fi avut sens să-ţi consumi energia nervoasă (adică să-ţi omori o parte dintre neuroni) pentru nimic util".
Acest raţionament metafizic puternic (lucrul cu instrumentul timp, la trecut "a privi în urmă" şi la viitor "a privi înainte") te scuteşte de incertitudine, resentimente, depresii, blocaje mentale (care sunt mari consumatoare de vitalitate) şi îţi aduce un grad în plus de libertate şi de înţelegere a existenţei tale.
Putem spune chiar că elimină o parte din stress-ul semicivilizaţiei actuale (nivelul anului 2007).
În exemplul de mai sus am prezentat un caz simplu.
Acum gândiţi-vă la ceea ce nu puteţi explica folosind doar trecutul ştiut din această viaţă.
Din infinitul Inteligenţei Creatoare şi infinitul Universului, rezultă infinitul Vieţii Create, deci continuitatea Vieţii.
Când nu găsiţi o cauză în existenţa prezentă (pentru ceea ce vi se întâmplă) înseamnă (conform continuităţii Vieţii) că ea este într-un trecut necunoscut încă de voi, trecutul vieţilor anterioare.
Ştiind acest lucru puteţi elimina conştient stress-ul de orice fel pe care-l întâlniţi destul de des.
Îl eliminaţi prin reconstruirea personalităţii, prin autoeducare pentru viitor şi prin neacceptarea a ceea ce nu vă place sau vă provoacă inconfort fizic şi psihic.

Folosind cunoaşterea şi informaţiile date aici, cu timpul veţi fi mai puternici decât neoamenii care vă stressează, agresează fizic sau psihic, manipulează, exploatează, uzează.
Astfel cauzele din trecut care încă vă mai provoacă stress vor fi neutralizate cu timpul şi spiritul va fi mai puternic şi întărit prin folosirea informaţiei civilizatoare înţelese, aplicate şi acceptate.
Condiţia e să evoluaţi vizibil în pozitiv şi să vă ridicaţi deasupra cauzelor.
Este ca şi cum toata viaţa de până atunci a fost trăită la liceu iar acum când vă doriţi să scăpaţi de stress (cauze negative din trecut) e necesar să mergeţi la facultate.
Şi cum facultatea e aşa cum îi spune şi numele, facultativă, nu toţi vor ajunge acolo pentru simplul motiv că nu sunt destul de motivaţi.
Iar motivaţia o găseşte fiecare doar în interiorul său şi doar dacă o caută.
[9]. Dacă nu creezi cauze nu ai efecte.
Cu cât mai multe cauze pozitive vei crea cu atât vei obţine mai multe efecte tot pozitive.
Vrei să ai ce-ţi doreşti, atunci ar fi bine să te obişnuieşti cu crearea conştientă de cauze.
De exemplu, una dintre cauzele principale ale sănătăţii este mişcarea.
Cine nu-şi doreşte să fie sănătos?
Dar câţi trec la fapte şi fac mişcare în mod constant şi mai ales antrenând şi mintea în acelaşi timp?
Alt exemplu, toţi vreţi să fiţi fericiţi, bogaţi şi mereu tineri.
Foarte bine, este loc pentru toţi plus încă alţii.
Ca temă pentru acasă, fiecare să se gândească la câte cauze a creat singur pentru a fi ce-şi doreşte.
Mai mult, chiar dacă aţi creat cauzele nu trebuie să vă mulţumiţi doar cu atât şi să aşteptaţi să vină efectele în cascadă.
Cauzele odată create (prin gând) necesită ulterior să fie dezvoltate prin trecere la fapte, apoi urmează trecerea la profesionism adică susţinerea unui examen cu frumoasa, apetisanta, dificila şi provocatoarea Continuitate.
Frumoasă pentru că îţi dă satisfacţie după ce o cunoşti şi o accepţi în viaţa ta.
Apetisantă deoarece îţi stimulează simţurile pentru a merge mai departe cu ea.
Dificilă întrucât e greu să rezişti la ritmul impus de ea.
Iar provocatoare pentru că îţi provoacă inteligenţa să lucreze mereu pentru a ajunge la performanţe ieşite din comun.
Alte exemple, de ce un om se naşte în Africa printre colibe iar altul se naşte în New York pe Wall Street?
Sau de ce dintre două persoane care se nasc în Suedia, una lucrează ca muncitor, alta ca profesor universitar?
Pentru că un spirit a creat mai multe cauze şi a lucrat mai intens cu el însuşi în trecut (în vieţile anterioare) decât altul.
Ştim că vă gâdilă un gând, o să ziceţi că profesorul universitar a muncit şi a învăţat mai mult decât muncitorul în această viaţă.

Şi dacă tot nu vă dă pace această idee, atunci haideţi să-i dăm ce-şi doreşte, adică un răspuns.
Acel profesor nu ar fi putut să ajungă sus dacă nu ar fi fost "dotat" cu capacitate intelectuală care să-i permită să priceapă lucruri superioare.
"Dotat" nu înseamnă că a avut relaţii la Divinitate şi i-a dat lui mai mult în mod special, din simpatie.
"Dotat" semnifică faptul că a lucrat în vieţile anterioare mai mult decât muncitorul.
Profesorul s-a folosit de liberul arbitru şi a ales să lucreze, pe când muncitorul a ales să facă altceva.
Acum puneţi-vă dendritele la lucru şi gândiţi-vă unde vă doriţi să ajungeţi în următoarea perioadă din prezenta viaţă dar şi în viaţa viitoare.
Secretul (care nu mai e secret fiind spus) necesar pentru "a avea ceva" este "întâi a crea ceva" şi desigur acel ceva care trebuie creat este cauza.
Având informaţia (un om informat face cât 1379 oameni ignoranţi) te poţi gândi la ce cauze vei crea mâine.
[10]. Combaterea teoriei conform căreia anumite defecte ale sănătăţii sunt moştenite genetic.
Este absurd, lipsit de inteligenţă, anticivilizator, ca o persoană să plătească pentru faptele alteia.
Există o singură excepţie, atunci când o persoană se oferă (se sacrifică) din proprie iniţiativă ca să o salveze pe alta.
O problemă de sănătate nu se moşteneşte.
Fiecare e răspunzător pentru faptele lui, strict.
O sănătate defectuoasă (efect) este o consecinţă a unei vieţi dezordonate (cauza), fie în această existenţă (viaţă anterioară la nivel apropiat) fie în una sau mai multe existenţe anterioare (vieţi anterioare la nivel îndepărtat).
Prin moştenire genetică se transmit doar cunoştinte (dar nu toate) şi anumite trăsături (dar nu toate).
Un scenariu complet fals este că, dacă un bunic a avut ceva nesănătos şi fiul (sau nepotul) are la fel, s-a rezolvat misterul găsind vinovatul care este moştenirea genetică.
Dacă i-am crede pe cei deştepţi (nu şi înţelepţi) şi am admite că ar fi aşa, nu s-ar explica de ce unii cu aceeaşi problemă de sănătate au antecedenţi sănătoşi.
Mai mult decât simplu.
(Sfârşitul completărilor).
Imagineuroşilor, gata că v-am stressat destul cu chestiile serioase, acum treceţi la joacă şi adunaţi informaţii, mulţumim pentru participare, să creşteţi mari în cunoaştere, dar mai ales în înţelepciune.
Liber, rupeţi rândurile, program de voie.
Sir, yes sir!

Numai prin joc, imaginaţie, intuiţie şi inteligenţă vom putea accede şi înţelege cele mai delicate subiecte din vieţile noastre.

Sfârşit articol.

Autor articol: Inventinov^®.
Locul creării şi data apariţiei articolului: undeva pe Terra - 31 martie 2007 (completări: 30 mai 2007).
Expresiile, citatele, care nu aparţin Inventinov^® au fost evidenţiate prin culoarea olive şi puse în ghilimele.

AVERTISMENT:
Orice articol metafizic e ca vinul:
Luat în doze mici îţi dă sănătate, aplicat deodată în doze mari, te îmbată.
Deci atenţie cum îl aplicaţi (dacă îl aplicaţi).
Autorul nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru aplicări sau interpretări defectuoase şi consecinţe negative survenite ca urmare a unei înţelegeri greşite sau limitate a conţinutului articolului.
Dacă nu vă simţiţi pregătiţi mental să-l înţelegeţi, mai bine uitaţi că l-aţi citit, uitaţi că are şi aplicaţii, va veni o vreme când veţi fi destul de maturi spiritual ca să-i percepeţi corect mesajul (sfârşitul avertismentului).
După această atenţionare nu înseamnă că trebuie să fiţi îngrijoraţi.
Dimpotrivă, dacă o să mai recitiţi articolul (ceea ce vă recomandăm), o să observaţi că el a fost scris ca să ajute omul (nu să-l sperie), să-l scoată din r...t, pardon, din ignoranţa care i-a adus blocaje şi atâtea probleme.
Orice om întreg la materia cenuşie şi deschis la suflet, care doreşte să-şi îmbunătăţească nivelul de cunoaştere, poate găsi ceva folositor în acest articol.
V-a mai venit inima la loc (?), ştiam noi.
Pe de altă parte, orice articol metafizic fiind ca vinul, mereu viu, pe măsură ce trece timpul devine mai bun.
Rezultă că el va fi completat cu alte argumente şi aplicaţii pe măsura avansării cercetărilor.

Înapoi la cuprins Cercetare & SF

Sus ↑

Întreg materialul din acest site este protejat prin marca Inventinov^® înregistrată la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) Bucureşti, cu nr. M2007/002552 din 08 martie 2007, cât şi prin protecţie complementară, Copyright la Copyrightfrance.com (vezi certificatul de la sfârşitul paginilor).

Intrare • Inventinov • Cercetare & SF • Inovaţii & Invenţii • Independenţa financiară
Inventatori externi • Contact & Fotografii • Link-uri • Hartă site

Site lansat: 20 martie 2007 • Site actualizat: vezi pagina de intrare